|
Apostoli";
insa fara nici o mica piatra funerara care sa semnalizeze locul in care
zace; lucru care l-a intristat foarte mult pe Paolo. Corpul sarmanului
Vicenzo a fost ingropat pe campul sfant al spitalu-lui "S. Maria della
Consolazione". Plecat Paolo din tara, asasinul a gasit cativa protectori
care, pentru a nu o intrista si mai tare pe mama, fac in asa fel incat
Justitia sa creada ca Vicenzo, cazand, se lovise la frunte intr-o piatra
si fusese gasit lovit in acest fel. Fu salvat intr-un asemenea mod trist
de la galera si poate chiar de la spanzuratoare: insa, chiar inainte
ca Paolo sa se intoarca in tara, asasinul trece intr-o alta viata. |
III. Mercuri la Paris - "Obiceiurile timpurilor trecute" - "Seceratorii" - Procesul intentat de Robert - Victoria - Tranzactie Fu
soarta cea care in acele vremuri (20 martie 1830) face ca Mercuri sa
trebuiasca sa ia drumul Parisului pentru a continua lucrarea "Obi-ceiuri"
si de a supraveghea stampa. Bonnard intreprinsese copierea aceleia publicata
de Richard Gough despre monumentele sepulcrale din Marea Britanie. O
editie italiana se facea la Roma, cu acceptiunea lui Bonnard: insa nu
cum-parase decat primul volum, cu o suta de planse. Alta, in franceza,
vazuse lumina tiparului la Paris, si chiar si aceasta fu subiectul multor
schimbari. Din cauza izbucnirii revolutiei din iulie si faptului ca
asociati s-au despartit, Bonnard vinde lucrarea lui Paolo Grand - avocat,
iar acesta, la randul sau, o revinde editorului de stampe Goupil, cel
care in final o va publica in intregime, in anul 1845 (lucrarea este
in doua volume si este intitulata : "Obiceiuri istorice din secolele
XIII, XIV si XV, extrase ale momentelor cele mai autentice ale picturii
si sculpturii, desenate si gravate de Dl. Mercuri, cu un text istoric
si descriptiv de Cammile Bonnard. Prima editie franceza-Paris. |